Ofera putin, schimba mult.
Doneaza speranta pentru Theo!
UPDATE – SITUATIA LUI THEO DUPA OPERATIE!
Mama lui Theo, tânărul accidentat în Vietnam de un motociclist criminal, scrie:
Vă anunț cu multă bucurie că ziua cea mult așteptată a sosit !
Theodor, fiul meu a suportat în 27 aprilie 2022 operația numărul 4 de cranioplastie!
După ANI de suferință,
După ANI întregi de UMILINȚE de neînchipuit…
După aproape 4 ani, fiul meu a suportat operația de protezare care trebuia să aibă loc după 6 luni sau maximum după un an de la operația din octombrie 2016, de înlăturare a osului volet lizat.
Scriu acum pentru ca toți care mi-au fost alături să afle:
… despre suferințele îndurate de un tânăr în urma unui accident de motocicletă, cauzat de un sub-om criminal, în octombrie 2008
… de ce am ajuns ca o operație absolut necesară să aibă loc după aproape 4 ani!
… și din dorința ca din experiența noastră să beneficieze și alții, sa nu pățească așa ca noi… să nu treacă prin ce am trecut noi…
Este o lecție de Viață trăită și nu povestită…
NICI NU ȘTIU CUM AR FI REZISTAT ALȚII ÎN LOCUL FIULUI MEU.
Atâtea amânări, atâtea speranțe distruse, din nou și din nou!
Cum se simte un om după ce a trăit cu sabia deasupra capului atâția ANI!
Mulțumesc Domnului pentru atât cât s-a menținut de sănătos fiul meu, în atâția ani, cu probleme de neînchipuit. În cazurile cu o asemenea traumă, pot apărea tulburări de comportament, de memorie, de judecată, crize epileptice…
De toate astea măcar, Dumnezeu l-a iertat!
Mulțumesc și tuturor celor de pe acest Pământ care ne-au fost alături, cu siguranță au fost trimiși de Dumnezeu către noi. Dumnezeu mi-a scos în cale Oameni adevărați! Sigur, tot aici mă gândesc cu recunoștință și smerenie la atâția oameni ai lui Dumnezeu de o mărinimie, bună-voință rar întâlnite. Cu funcții în ierarhia Bisericii sau nu, aceștia a fost suportul spiritual pe care fiul meu l-a avut permanent în acești 14 ani!
De asemenea, noi vrem să uitam și să iertam toate mizeriile îndurate, inimaginabile atât ca și comportament, dar chiar și, cu tupeu, împotriva legii!
Să doarmă liniștiți infractorii medicali care le-au comis, nu vor fi pedepsiți. Nu pe lumea asta, cel puțin. Dar dacă Dumneavoastră, binefăcătorii noștri, doriți sa știți TOT ce s-a întâmplat, desigur că vă vom pune la dispoziție toate detaliile.
După atâtea suferințe și lipsuri financiare, trebuie să mai facem față câtorva luni - perioada convalescenței - odihnă și recuperare - pe care neurochirurgul o indică
între 3 și 6 luni.
Oferind putin, schimbam mult. Haideti sa il ajutam pe Theo!
Voi trece din nou episoadele nefericite din viața fiului meu pentru reamintire...
și pentru
înțelegere... pentru cei care citesc pentru prima oară
- OCTOMBRIE 2008 – PRIMA OPERAȚIE. Theodor Constantinescu – masterand în Vietnam, a fost aproape omorât de un criminal fără permis, care gonea cu viteză mult peste limita legală.
Verdictul a fost îngrozitor: Traumatism Cranio Cerebral – Hematom subdural acut.
Osul volet propriu (bucata de os îndepărtată din zona traumei)a fost depus în Banca de Os. Timp de 3 luni, până la următoarea operație fiul meu a stat cu scalpul direct pe meninge. Au fost 3 luni de griji, de îngrijiri la domiciliu, adică în căminul studențesc, totul suportat de părinți.
- IANUARIE 2009 – a 2-a OPERAȚIE, de repunere a osului volet propriu. Se spunea că operația a reușit. Theodor se simțea foarte bine. Credeam că am scăpat. Credeam că asta a fost tot. Așa ar fi trebuit să fie! Trebuia ca aici să se fi încheiat totul! Deși aveam multe datorii, fiindcă fiul meu era atât de bine, parcă renăscuse, eram fericiți.
Dar, pe la sfârșitul anului 2009, cam după un an de la fixarea osului volet propriu s-a observat că ceva nu este în regulă. Nu am realizat pe moment ce se întâmpla. Credeam că pur și simplu nu a ieșit perfect operația, gândindu-ne că nici chirurgii nu sunt perfecți. De aceea am crezut că este doar un pic inestetic.
Însă defectul a progresat, și peste câțiva ani am realizat ce se întâmplase:
OSUL VOLET PROPRIU NU S-A UNIT CU RESTUL CRANIULUI.
Și, fiindcă nu s-a reintegrat, organismul l-a tratat ca pe un corp străin… și a început să îl lizeze (lizare=„topire” chimică).
- OCTOMBRIE 2016 – a 3-a OPERAȚIEde ablație a osului volet propriu lizat.
Aceste trei operații au avut loc în Vietnam pentru ca fiul meu era rezident acolo. Noi, părinții, am fost de fiecare dată lângă el, cu fiecare operație. Cu costurile IMENSE de rigoare. Am fost ajutați numai în parte, dar pentru primele două operații, noi părinții am împrumutat cea mai mare parte a banilor – circa 20. 000 de dolari – bilete de avion, hotel, costul operațiilor, recunoștință pentru doctor, știți cum este… dar și multe neprevăzute.
La nici 2 luni de la operația a doua, Theodor a și început să muncească, pregătindu-și în același timp disertația de Master – curs întrerupt din cauza accidentului produs de acel subom ucigaș. În fiecare lună, ne trimitea 200 de dolari din micul lui venit (sub 1000 de dolari) ca să plătim înapoi datoriile făcute… (Master luat cu Brio după un asemenea accident, în vara lui 2009)
- APRILIE 2022 – CEA DE a 4-a OPERAȚIE DE CRANIOPLASTIE – PROTEZA CRANIANĂ. Realizată cu „plasă” de titan – titanium mesh în engleză, care nu este cea mai buna soluție. Cum îi zice și numele, este o„plasă”. NU este solidă, oferă slabă protecție creierului; doar 0.6 mm grosime. Dar nu mai puteam. PATRU ani am încercat să facem operația cu cel mai bun material posibil – PEEK – și solid și ușor, foarte asemănător cu osul uman. Nu ne-au lăsat. Cât era să mai așteptăm?! A trebuit să acceptam această glumă de plasă pentru ca fiul meu să nu moară…
(In imaginile de mai jos, nu este nici implantul, nici craniul lui Theodor. Pacientul NU ARE DREPTUL să fotografieze pentru ceea ce plătește, desigur. Dar cam așa trebuie să fie și la Theodor, nu e o operație specială, originală pentru el)
EXPLICAȚII NECESARE:
Din august 2018 si până la sfârșitul lunii aprilie 2022, timp de 4 ani până la efectuarea celei de a 4 – a operații de cranioplastie din 27 aprilie 2022 au fost ANI traumatizanți în Vietnam, ani întregi de căutări,de medici, de spital, de material pentru o proteză cât mai bună pentru corpul uman. Au fost multe refuzuri (câteodată directe, de obicei mascate), păcăleli, înșelăciuni, amânări, toane.
A trebuit să suportăm și să suportăm… În România nu mai era loc de întoarcere! DA, am fugit din România, pentru a găsi un chirurg OM.
Am pierdut atâta timp pentru ca am încercat să realizăm cea mai buna soluție. Începând cu a găsi un doctor cu care sa ne înțelegem. Să vorbim, să discutăm cazul. În orice țară, pacientul este pus să semneze o hârtie înainte de operație cum că doctorul i-a explicat totul. Or, nici un chirurg nu explică nimic, iar dacă un pacient interesat de viața lui pune întrebări, normal, la obiect – că doar e corpul și viața lui, stimatul domn doctor se enervează! De zeci de ori ni s-a întâmplat așa. De la cine să aflu și să știu dacă nu de la mata, chirurgul, expertul, nu?! Așa am căutat și în România, cu disperare, apoi am fugit înapoi în Vietnam, în speranța găsirii unui doctor – OM. Mai ales că Theodor a ajuns aici pentru că am avut încredere oarbă în acel chirurg de aici, dar cea de-a doua operație nu a ieșit cum trebuie!
Întotdeauna mă gândesc la un medic precum medicul- preot, Sfantul Luca – Arhiepiscopul Crimeei (1877-1961) – sfântul modern din secolul 20. Un medic al trupului – chirurg trebuie să fie un medic al sufletelor. Altfel nu ești decât un slujbaș obișnuit. Nu știu alții ce cred, dar eu așa îl văd pe medicul adevărat!
Așa că am fugit din România, disperați că nu găsim pe nimeni, am ajuns iar în Vietnam, unde într-adevăr doctorii au un comportament ceva mai civilizat. Aici, a fost și problema lipsei licenței de import pentru implantul cel mai potrivit pentru un astfel de caz, PEEK… Plus păcăleli din partea unor responsabili, din partea câtorva chirurgi, din partea importatorilor, din partea unui spital… În primul rând pentru bani, apoi din nesimțire, prostie, iar într-un caz, din răutate pură.
Sigur, retrospectiv, n-a fost cea mai bună decizie să plecăm din țară, dar ce puteam face? Eram blocați de disprețul și sictirul cu care eram tratați în țară. Și repet, faptul cu încrederea oarbă care ni se cerea și pe care o acordasem înainte îl adusese pe Theodor în aceasta situație!
Se poate vedea în imaginea de mai sus (implant PEEK) că aceasta este opțiunea cea mai bună. Așa am vrut să facem. Nu ne-au lăsat…
Dar, a fost și o (nouă) lecție de Viață pentru că așa am descoperit de cum sunt oamenii cu adevărat. Câteodată neașteptat și nemotivat de răi și insensibili, dar de multe ori oameni de o incredibilă căldură umană și alături de noi fără a avea vreo obligație.
Fiul meu Theodor a suportat cea de a 4-a operație de protezare cu Speranța că va fi ultima intervenție chirurgicală în urma accidentului de motocicletă din octombrie 2008 – de fapt un criminal de motociclist vietnamez, fără permis de conducere, cu viteză foarte mare, fără a acorda prioritate l-a lovit în plin pe fiul meu, aproape mortal.
Mai e nevoie să spunem?
Desigur că ucigașul nu a făcut NICI MĂCAR O ZI de pușcărie binemeritată pentru crima lui! Mai mult, cu ordinăria specifică infractorilor, nu a catadicsit să plătească nici măcar despăgubirile infime (puțin peste 2000 de dolari ) ordonate de instanța de judecată.
De atunci, din octombrie 2008, ani de suferințe și viață distrusă pentru fiul meu, cu multe cheltuieli și lipsuri!
*
După această operație nr 4, neurochirurgul a recomandat între trei și șase luni de convalescență, dar Theodor nu mai are timp! Fiul meu vrea să își reia Viața cât mai curând posibil. Timpul nu stă pe loc!
Atâția ani pierduți, care i-au fost furați!
Imens pentru un tânăr care se pregătea să își ia zborul în viață!
Trebuie să mai facem față și acestor trei luni. Atât mai are nevoie Theodor pentru a se întoarce la Viață și la muncă. Neurochirurgul – așa cum arată actul de externare – recomandă perioada de odihnă și recuperare între 3 și 6 luni.
Familia mea, eu mama, am trecut printr-o perioadă a vieții la care nu mă așteptam.
De aceea spun mereu că nici nu știi când vine nenorocirea și înainte de orice să te gândești la cum judeci pe cineva.
O familie fericită cu 4 copii, chiar dacă născuți în cea mai grea perioadă a epocii comuniste, între 1981- 1988!
Patru copii frumoși, fără nici cea mai mică problemă de sănătate, cu rezultate școlare excepționale, la toate nivelurile de învățământ!
Evenimentul nefericit pentru Theodor, primul meu născut ne-a distrus pe toți!
Viața familiei mele timp de 14 ani a fost legată de problemele grave prin care trecea fiul meu Theodor. În primul rând, sănătatea distrusă (niciodată nu va mai fi la fel), apoi și lupta continuă de a plăti datoriile făcute pentru primele două operații.
*
În această perioadă atât de grea pentru mine și familia mea a fost și o mare fericire să întâlnesc atâția oameni buni, inimoși, înțelegători, să-i avem alături, sprijin moral, nu neapărat financiar, dar alături de noi cu sufletul, cu înțelegerea a ceea ce trăiam.
Zilele și nopțile noastre pline de stres, de frica zilei următoare au fost mai blânde cu aceste zeci de persoane care au fost lângă noi necondiționat.
Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice! (Ecleziastul 4:10)
Un mare câștig!
Vă mulțumesc, tuturor!
Doresc să subliniez încă un lucru foarte important: pe lângă suferințele cumplite îndurate, pe lângă umilințele de care am amintit, am fost și fericită să fim tratați cu deosebit respect, eu și fiul meu, de către oamenii adevărați pe care i-am întâlnit.
Oameni cu poziții înalte în societate! Adevărați Oameni!
De la nivelul funcțiilor lor ne-au fost alături, comportându-se simplu, ca oameni obișnuiți, ascultându-ne, întrebându-ne, fără fumuri.
Cum se poate descrie un moment din viață când o mare Doamnă din lumea afacerilor din România te primește fără protocol, îți deschide ușa chiar ea deși exista secretară, te invită la o cafea și te ascultă și te întreabă, iar la sfârșit îți cere să îi spui cum decurg lucrurile până la sfârșit…
Minunat! O fericire fără margini când întâlnești asemenea Oameni!
După cum ne învață Domnul Isus, Umilit va fi cel care se înalță pe sine și ridicat va fi cel umilit.
*
DA, am căpătat niște lecții de viață de reținut pentru șapte vieți.
Am constatat că ”Nimic nu este întâmplător!”
Și mai ales ni s-a întărit Credința în Dumnezeu!
Când ne era mai greu și ne ziceam că totul s-a sfârșit, atunci ni se întindea o mână binefăcătoare care ne încuraja…
Există Bunătate și Iubire!
Există Îndurare și Iertare!
Ne-a fost atât de greu! Au fost ani de chin, de coșmar negru.
Theodor este mai senin ca mine. Deși el este cel cu sănătatea și viața distruse. Îmi amintește mereu că prin Suferință ne apropiem de Dumnezeu.
*
Fiul meu a scăpat. Se pare. Pentru moment.
Întâi, el nu se simte în siguranță cu acest flecușteț de plasă cu găuri, de mai puțin de 1 mm grosime! E o glumă de copii mici!
În al doilea rând, el mai are o problemă de sănătate legată de lipsa calotei craniene în atâția ani. Speram noi că ar fi trebuit să se rezolve în mare parte o dată cu operația. Nu se vede nicio schimbare la trei săptămâni după operație… Mai vedem, mai sperăm încă, Theodor va mai cerceta.
Ce bine ar fi să se încheie total, cât mai curând pentru el coșmarul de 14 ani.
Viața mamei lui atât de greu încercată la o vârstă înaintată când ar fi trebuit să fie mai liniștită și fără griji, chiar nu contează.
Important este ca fiul meu să revină cu bine la viața lui lăsată în urmă cu 14 ani.
Trebuie să mai facem față și acestor trei luni. Atât mai are nevoie Theodor pentru a se întoarce la Viață și la muncă.
Neurochirurgul – așa cum arată actul de externare – recomandă perioada de odihnă și recuperare între 3 și 6 luni.
Theodor trebuie să se odihnească un pic, neapărat trebuie sa se recupereze fizic. Si psihic! Oare se pot înțelege anii aceștia înfiorători prin care a trecut un om?
Dar în nici un caz 6 luni de odihnă! Trei luni, maxim!
Timp în care el își va și căuta de lucru.
După 3 luni, gata! La muncă!
Trebuie să mai facem față și acestor trei luni. Atât mai are nevoie Theodor pentru a se întoarce la Viață și la muncă.
El speră, cu voia Domnului, să dea Omenirii însutit cât a primit dacă ar putea. Pentru că Dumnezeu își face lucrarea prin Oameni.
Theodor este inginer ca pregătire, absolvent al Politehnicii din București – Inginerie electrică și Calculatoare. Cu master în IT&C, la Politehnica din Hanoi – Vietnam
Cunoaște la perfecție trei limbi străine, engleza, vietnameza și franceza.
În plus experiența pedagogică de predat engleză în atâția ani face din el un profesor care știe ce vor studenții și căruia îi pasă de studenți. Apoi fiind și isteț și foarte conștiincios, este profesorul perfect și preferat de mulți. Va vedea cum va fi și după o întrerupere de predare de câțiva ani din cauza bolii.
Spun mereu că au fost ani de chin, de coșmar negru, mă gândesc mereu că nu am cuvintele cele mai bune pentru a exprima atâta suferință pentru un singur om!
Alături de marea Suferința trăită, vă asigur că nu uit ajutoarele primite.
Nu îi voi uita niciodată pe oamenii care mi-au fost alături, mereu și mereu.
Oferind putin, schimbam mult. Haideti sa il ajutam pe Theo!
Pe lângă operația de Cranioplastie, din păcate, fiul meu are și BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică)
Trebuie să amintesc încă o mare suferință a fiului meu pentru care îi mai trebuie ajutor și îngăduință.
Pe lângă operația de Cranioplastie, din păcate, fiul meu are și BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică – pe scurt, este un termen care acoperă toate suferințele cronice de plămâni, pentru că de obicei bolnavul le are pe toate: Emfizema, Bronșita cronică, Bronșiectazie).
El estimează ca nu ar fi foarte grav chiar dacă a fumat, oricum nu prea mult, dar nu mai fumează absolut deloc de 6 ani.
DACĂ ar avea folosința plămânului drept ar fi încă bine.
Ani întregi el a simțit ca nu îi intră aproape deloc aer în plămânul drept!
El a realizat asta, cel puțin, din anul 2015.
De ce?
Pentru că la fiul meu creierul nu mai era susținut (“lipit”) de craniu, ca la orice om, cum e și la el pe partea stângă, de ani de zile de când începuse lizarea („topirea” chimică) osului volet.
Nu mai intră aer în plămânul drept care este și mai mare, la orice om, stângul este mai mic pentru că mai este și inima pe aceeași parte cu plămânul stâng.
În plus, și radiografiile, și CT-ul arată că plămânul drept este MAI PUȚIN vătămat decât stângul! Doctorii nu au nicio explicație. Decât… să mai faci un CT. Hai, mai încasează și tu niște radiații degeaba! Te întrebi cum reușeau bieții doctori să își facă treaba acum 30 de ani chiar, când nu existau aparate CT în România sau Vietnam?!
Deci acum, după operația din 27 aprilie 2022, așteptăm să vedem dacă fiul meu va putea respira mai bine, cu tot BPOC-ul, dacă nu ar exista această blocare în plămânul drept cauzată de lipsa calotei craniene, în atâția zeci de ani, pe partea dreaptă!
Ne întrebăm dacă din cauză că plămânul, care este ca un burete, a fost comprimat timp de atâția ani, căile aeriene, care acum ar putea fi destinse, decompresate, au format aderențe și NU se mai pot dezlipi, lăsând aerul sa pătrundă?
După atâția ani de nefolosință sau folosință redusă, să se fi atrofiat mușchii căilor aeriene?
Poate sunt la el plămânii mai sensibili? Nu știm. Nimeni nu știe. Theodor este destul de dezamăgit. La trei săptămâni de la operație, nu vede deocamdată nicio îmbunătățire în funcția pulmonară…
Mai multe detalii despre această boală groaznică și tăcută, BPOC, în dosarul atașat. Cu toții știm acum de hipertensiune – Silent Killer – ucigașul tăcut.
Exact așa este și BPOC-ul pentru plămâni! Este un fapt foarte bine-cunoscut printre medici, dar NU și de către publicul larg. Theo ar vrea, daca se va putea, săinițieze o campanie care să ridice gradul de conștientizare al acestei boli foarte ușor de înfrânt dacă este detectată din timp…Noi mai sperăm încă.
Poate că procesul de vindecare cere timp. El spera să simtă o îmbunătățire semnificativă din primele zile, săptămâni după operație. N-a fost să fie…
Poate, după odihnă și revenire totală, după perioada de convalescență și funcția plămânilor, cu acea plasă ridicolă care ar trebui sa țină locul calotei craniene, se va îmbunătăți. Doamne ajută!
Închei, scriindu-vă că am fost o familie normală, fericită, cu 4 copii buni, cuminți, educați. Totul s-a schimbat când au început necazurile cu fiul meu Theo. Am intrat în datorii, și Theo și frații lui au trebuit să ne ajute pe noi, părinții pensionari să le plătim înapoi. După accidentul lui Theodor și din nou, după ce am realizat că operația a doua nu reușise, viața noastră nu a mai fost viață, Sărbătorile nu au mai fost Sărbători, nici duminici liniștite nu am mai avut, nu a existat pentru noi nici sărbătorirea Crăciunului sau a Sfintelor sărbători de Paști, nimic, nimic, mereu cu inima grea, cu gândul la soarta fiului meu…
Pe de altă parte, de unde e rău poate să vină și bine; așa și fiul meu Theodor, atât de greu lovit la sănătate, a mai „prins” și diverse „trucuri” (hacks) medicale:
în primul rând pentru problemele lui, desigur, dar nu numai.
Să vedeți ce a făcut pentru mine: eu am probleme cu inima destul de serioase. Pe lângă medicamentele mele de inimă, tensiune, medicii mi-au recomandat să iau magneziu și potasiu. Suplimente pe care oricine poate să le ia. Mă simțeam,
într-adevăr, mai bine. Dar, după câteva luni cu acest regim, am început să am dureri groaznice de spate și șold, nu puteam să mă aplec, nu puteam nici să merg mai mult de cîțiva pași… Eram foarte speriată. M-am dus la doctor, mi-a dat analgezice și vitamine. Au ajutat, dar nu a rezolvat cauza problemei.
Theo mi-a zis, ”păi dacă ai luat potasiu și magneziu atâta timp, probabil că astea au eliminat calciul din organism! Ia tu niște calciu de la mine (eram la el pentru operația de cranioplastie), vezi cum te mai simți!”
Chiar din prima seară durerile au scăzut mult deja! Iar după două-trei zile au dispărut complet! Azi, după 2-3 săptămâni nu mai am nici o durere.
Vreau să arăt prin rândurile de mai sus că este un copil minunat, atent, grijuliu, dar s-a și documentat mult, știe multe. Și atât de lovit de soartă…
Mă gândesc mereu că, poate, cine știe, suferințele noastre îi vor ajuta pe alți oameni să se ferească, să nu pățească la fel. Voi împărtăși mereu din ce am trăit în acești 14 ani! Am învățat multe!
DA, după ani de chin am învățat multe!
Oare se pot șterge cu ușurință atâtea suferințe duse de un singur om!?
Vali Constantinescu – mama lui Theodor
Email: valiconst50@gmail.com
Oferind putin, schimbam mult. Haideti sa il ajutam pe Theo!
DESPRE THEO
Theodor Constantinescu:
Un cavaler fara armura
Theodor Constantinescu, sau Theo cum ii spun apropiatii, s-a nascut in Bucuresti la data de 22 aprilie 1981, anul acesta urmand sa implineasca frumoasa varsta de 37 de ani.
Originile si le are undeva prin Oltenia, in comuna doljeana Murgasi, dar acum locuieste in Bucuresti, impreuna cu parintii sai. Theo face parte dintr-o familie modesta, lucrul cel mai de pret primit de la cei care i-au dat viata constand intr-o educatie de exceptie, incununata cu valori crestine si sociale importante, conturandu-l ca om si caracter. Posibilitatile limitate si simplitatea traiului de care a fost inconjurat, nu au reprezentat nicidecum o piedica in dezvoltarea omului Theo de astazi, ci mai degraba un impuls de a lupta din greu pentru a-si asigura un viitor, de a se autodepasi permanent.
Pentru ca “cine are carte, are parte”, dupa intelepciunea autohtona, inca de la varste fragede Theo si-a pus toata energia in a invata pentru a dobandi o meserie si un statut. Astfel, a urmat cursurile Universitatii Politehnice din Bucuresti, finalizand in 2005 cu media generala 9.50 si cu o diploma de Inginer IT. Dupa terminarea studiilor, dorind sa isi depaseasca propriile limite, a decis sa porneasca pe drumul necunoscutului, manat de speranta si perseverenta nativa.
A trecut astfel granitele nationale, alegand sa isi continue studiile in Vietnam, ca bursier al statului roman. Acolo, pentru a-si asigura traiul a ales sa isi ia un job, predand limba engleza intr-o institutie de invatamant.
In cateva cuvinte, Theo este caracterizat de OPTIMISM, BUNATATE, AMBITIE si CURAJ. Asemenea unui cavaler medieval, Theo isi duce lupta cu eroism, pasind prin viata plin de speranta, dar fara armura. Singurul sau scut este invaluit in CREDINTA, credinta in Dumnezeu si in oameni.
Acolo, in Vietnam, Theo reusise sa isi construiasca un camin, un cerc de prieteni, un stil de viata.
A plecat acolo din dorinta de a-si schimba viata. Acolo, viata i s-a schimbat pentru totdeauna…
PROBLEMA MEDICALA
1 Octombrie 2008: Un moment de cotitura
In noaptea de 1 spre 2 octombrie 2008, viata lui Theo avea sa se schimbe radical, in urma unui eveniment rutier in care a fost implicat, in orasul Hanoi, Vietnam.
In timp ce mergea spre casa, conducand motocicleta pe care o detinea, singurul mijloc de deplasare pe care il avea la dispozitie, Theo a fost lovit in plin de un conducator auto vietnamez, fara permis de conducere, care nu a acordat prioritate. Asta pentru Theo a insemnat capatarea unui traumatism cranio-cerebral sever, iar pentru conducatorul auto nimic, nici macar un ban platit ca despagubire, nici macar o zi de inchisoare sau alte penalizari, conform cerintelor legale. Si totusi, viata unui om a fost drastic pecetluita…viata lui Theo.
Trei operatii chirurgicale suferite, un singur om
Prima operatie a fost realizata in regim de urgenta imediat dupa accident, de catre Dr. Ha la Spitalul BENH VIEH VIET DUC din Vietnam, si in urma acesteia i-a fost indepartata o portiune de craniu (osul volet), eliminandu-i-se hematomul subdural. Theo a ramas in coma timp de 7 zile.
In 20 Ianuarie 2009, Theo a suferit o a doua operatie pentru fixarea osului volet propriu, indepartat ulterior si pastrat, conform procedurilor medicale, la Banca de Os din cadrul Facultatii de Medicina din Hanoi.
Cea de-a doua operatie parea sa fi avut succes, Theo era din ce in ce mai bine, reluandu-si activitatile, iar in sanul familiei Constantinescu se aprinsese din nou flacara sperantei. Din pacate insa, osul volet propriu s-a topit (lizat) in timp, iar in Octombrie 2016 a fost nevoie de o a treia operatie, pentru indepartarea portiunii de craniu compromise.
SOLUTIA
20,000 euro: pretul unei vieti normale
Accidentul si interventiile chirurgicale suferite nu l-au afectat pe Theo din punct de vedere psihologic si cognitiv, insa de aproximativ 2 ani acesta traieste fara o portiune din cutia craniana fiind expus unor riscuri extrem de mari, intrucat orice accident minor, o simpla cadere sau alunecare, ii poate provoca leziuni extrem de grave la nivelul creierului.
Pentru a putea duce o viata normala, Theo mai are nevoie de o ultima operatie neurochirurgicala, a patra la numar, care presupune fixarea unei proteze din material ceramic in locul osului propriu lizat, proteza care nu se confectioneaza in tara noastra.
Aceasta operatie trebuia sa fie realizata la maxim trei luni de la cea de-a treia, dar posibilitatile financiare ale familiei lui Theo nu au permis acoperirea costurilor destul de ridicate, atat pentru confectionarea protezei, cat si pentru efectuarea propriu-zisa a operatiei de fixare a acesteia.
Suma de care are nevoie Theo este 20,000 euro, costurile fiind impartite, dupa cum urmeaza:
- 10,000 euro, cost estimativ pentru confectionarea protezei;
- Aproximativ 10,000 euro, cost aferent realizarii operatiei de fixare a protezei craniene;
DONEAZA
Sigur că Theodor mai are nevoie de încă puțin sprijin – ultima oară! pentru această perioadă de refacere până va găsi ceva de muncă și să stea pe picioarele lui.
“Credeți că Dumneavoastră ați putea să oferiți un mic ajutor? Dacă și numai câțiva dintre cei care citesc l-ar ajuta pe Theodor cu o mică sumă, s-ar aduna o mică sumă. DOAR pentru aceste 2-3 luni de refacere și căutare de muncă.
Ce spuneți? 200 de lei? E prea mult? Sau 100? Sau, dacă doriți, 500 chiar!
Mulțumesc pentru ajutor și înțelegere,
Vali Constantinescu – mama lui Theodor
Doneaza prin PayPal:
Doneaza prin transfer bancar:
CONT in RON: RO84BTRLRONCRT00R0948302
Cont deschis la Banca Transilvania
Nume beneficiar: Constantinescu Theodor
Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre cazul lui Theodor sau starea sa de sanatate, mama sa, doamna Vali Constantinescu, va sta la dispozitie. O puteti contacta oricand la telefon sau prin e-mail.